Analizatorul olfactiv

Simțul mirosului - olfacția - este slab dezvoltat la om, comparativ cu unele animale. Rolul său principal constă în a depista prezența în aer a unor substanțe mirositoare, eventual nocive, și împreună cu simțul gustului, de a participa la aprecierea calității alimentelor și la declanșarea secrețiilor digestive.

Stimulii sunt substanțe chimice odorante, volatile și solubile, care  pot traversa stratul de mucus și atinge celulele olfactive.

Receptorii  sunt chemoreceptori care ocupă partea postero-superioară a foselor nazale, fiind reprezentați de celulele bipolare din mucoasa olfactivă.

Calea de conducere

I protoneuronii sunt aceeași cu receptorii – 10-20 celulele bipolare care au dendrite scurte și groase, care se termină cu o veziculă, butonul olfactiv, prevăzută cu cili; axonii celulelor bipolare  pleacă de la polul bazal şi formează nervii olfactivi care străbat lama ciuruită a etmoidului și se termină în bulbul olfactiv

II deutoneuronii sunt neuronii multipolari - celulele mitrale din bulbul olfactiv, axonii lor formează tractul olfactiv

Centrul nervos - fața medială a lobului temporal, aria olfactivă — girul hipocampic și nucleul amigdalian. Calea olfactivă nu are legături directe cu talamusul.

Senzația este de miros – olfacție

Omul poate distinge până la 10 000 de mirosuri diferite, dar există un număr de aproximativ 50 de mirosuri primare, din a căror combinare, în proporții diferite, poate rezulta întreaga diversitate de senzații olfactive.

Read More

Analizatorul gustativ

Simţul gustului are rolul de a informa asupra calităţii alimentelor introduse în gură, dar intervine şi în declanşarea reflexă necondiţionată a secreţiei glandelor digestive.

Segmentele analizatorului gustativ

Stimulii sunt substanțe chimice sapide care se leagă de receptorii proteici, pătrund în membrana microvililor și deschid canalele ionice prin care pătrund ionii de Na+  depolarizând celula.

Receptorii sunt chemoreceptori - muguri gustativi, majoritatea situaţi în papile gustative:

• caliciforme – circumvalate, mari, au formă de cupă dispuse la baza limbii, în forma literei V;
• fungiforme, au formă de ciupercă, dispuse la vârful și pe marginile limbii;
• foliate, au formă de file de carte, dispuse pe părțile postero-laterale ale limbii;
• filiforme, au prelungiri filiforme, dispuse pe toată suprafața limbii, nu au muguri gustativi.

Mugurii gustativi au formă ovoidală, în structura lor se găsesc celule senzoriale, care prezintă la polul apical un microvil. La polul bazal al celulelor gustative sosesc terminații nervoase ale nervilor faciali, glosofaringieni și vagi.

Mugurii gustativi sunt distribuiți pe suprafața limbii, astfel încât se pot delimita zone caracteristice pentru percepția unui anumit tip de gust fundamental.

Calea de conducere

I protoneuronul  se află în ganglionii extranevraxiali ai  nervilor VII, IX, X, dendritele ajung la baza celulelor receptoare gustative, axonii fac sinapsă cu deutoneuronii.

II deutoneuronul se află în nucleul solitar din bulb; axonii deutoneuronilor se încrucişează;

al III- lea neuron este în talamus

Centrul nervos

Aria gustativă, lob parietal, girus postcentral inferior

Senzaţia primară de gust.

Identitatea substanţelor chimice specifice care stimulează receptorii pentru gust este încă incomplet cunoscută. Au fost identificați cel puțin 13 posibili sau probabili receptori chimici în celulele gustative.

Există patru categorii de senzații gustative primare: acru, sărat, dulce și amar.

Cei mai multi dintre mugurii gustativi pot fi stimulați de doi sau mai multi stimuli gustativi și chiar și de unii stimuli gustativi care nu intră în categoria celor primari, însă de obicei predomină una sau două dintre categoriile descrise.

Read More

Analizatorul vizual

Vederea furnizează peste 90% din informaţiile asupra mediului înconjurător, de aceea are o importanţă fiziologică considerabilă, nu numai în diferenţierea luminozităţii, formei şi culorii obiectelor, dar şi în orientarea în spaţiu, menţinerea echilibrului şi a tonusului cortical

Globul ocular

Are formă aproximativ sferică, este situat în orbită. Peretele globului ocular este format din trei tunici concentrice — externă, medie şi internă — şi din medii refringente.

Tunica externă este fibroasă şi formată din două porţiuni inegale: posterior se află sclerotica, iar anterior, corneea. Corneea este transparentă, neavând vase de sânge, dar are în structura sa numeroase fibre nervoase. Sclerotica, tunică opacă, reprezintă 5/6 din tunica fibroasă. Pe sclerotică se inseră muşchii extrinseci ai globului ocular; posterior este perforată atât de fibrele nervului optic, care părăseşte globul ocular, cât şi de artera care intră în globul ocular.

Tunica medie, vasculară, prezintă trei segmente care, dinspre posterior spre anterior, sunt: coroida, corpul ciliar şi irisul.

Read More

Analizatorul acustico-vestibular

Analizatorul acustic şi analizatorul vestibular sunt situaţi în urechea internă. Fiecare are câte un nerv care conduce impulsul: nervul acustic (cohlear), respectiv, nervul vestibular. Pe traiectul nervului cohlear se află ganglionul spiral Corti, iar pe traiectul nervului vestibular se află ganglionul vestibular Scarpa. Cei doi nervi se unesc şi formează perechea VIII de nervi cranieni. Urechea umană poate percepe undele sonore, repetate într-o anumită ordine - sunete sau succedându-se neregulat - zgomote.

În ceea ce priveşte analizatorul vestibular, el are funcţia de a furniza informaţii asupra poziţiei şi mişcărilor corpului în spaţiu, pe baza cărora declanşează reflexele posturale şi gestuale. La această funcţie mai participă şi informaţiile culese de la receptorii musculari kinestezici, cutanaţi (tact, presiune) şi optici.

Perfecţionarea aparatului acustic a determinat dezvoltarea unor anexe importante: urechea externă şi cea medie, care nu au nici o relaţie cu aparatul vestibular.

Analizatorul auditiv

Urechea externă cuprinde: pavilionul şi conductul auditiv extern.

Urechea medie este o cavitate pneumatică săpată în stânca temporalului. Peretele lateral al urechii medii este reprezentat de timpan. Peretele medial prezintă fereastra ovală şi fereastra rotundă. La nivelul peretelui anterior se deschide trompa lui Eustachio, prin care

Read More

Analizatorii

Analizatorii sunt sisteme complexe, morfologice și funcţionale, care au rolul de a recepţiona stimuli specifici, de a genera şi conduce influxuri nervoase şi de a forma, pe baza analizei influxurilor nervoase, senzaţii specifice.

Prin intermediul lor, la nivel cortical, se realizează analiza cantitativă și calitativă a stimulilor din mediul extern și intern asupra receptorilor.

Pe baza informaţiilor furnizate de analizatori, organismul se integrează în mediu, adoptând comportamentul adecvat schimbărilor permanente din jurul său.

Fiecare analizator este alcătuit din trei segmente: periferic, de conducere şi central.

Segmentul periferic, receptorul - R este o structură specializată pentru recepţionarea anumitor stimuli care sunt variaţii ale diverselor forme de energie electromagnetică, mecanică, termică, chimic. Receptorii convertesc energia stimulilor specifici în potenţiale de acţiune care vor fi preluate şi transmise de segmentul de conducere.

Read More

Noţiuni de igienă și patologie ale sistemului nervos

Meningită – inflamaţia meningelor de la nivel spinal sau cerebral.

Cauze: poate avea multiple etiologii, bacteriene (meningita cerebrospinală produsă de meningococ, meningita pneumococică produsă de pneumococ) sau virale.

Simptome: dureri de cap, febră, fotofobie, vărsături, modificari în lichidul cefalorahidian.

Encefalita – inflamația acută a creierului.

Cauze: prezenţa unor virusuri la nivelul sistemului nervos central sau o reacţie de hipersensibilitate iniţiată de un virus sau de o proteină străină organismului.

Simptome: cefalee, amețeli, convulsii, disfuncţii cerebrale extinse şi grave.

Hemoragiile cerebre – sângerarea la nivelul ţesutului cerebral, în spaţiile epidural, subdural sau subarahnoidian.

Read More

Arcuri reflexe vegetative: simpatic și parasimpatic

La baza activităţii sistemului nervos vegetativ stă reflexul, care se desfăşoară pe baza arcului reflex vegetativ. Calea aferentă a arcului nervos vegetativ este asemănătoare cu aceea de la arcul reflex somatic.

Arcul reflex simpatic

Receptorii – R - din organe sau vase (baroreceptori, presoreceptori, chemoreceptori)

Calea aferentă – CA  – aferenta vegetativă – dentritele și axonii neuronilor viscerosenzitivi din ganglionul spinal. Dendritele ajung la receptori, iar axonii pătrunde în nevrax, intrând în legătură cu centrul vegetativ.

Centrul nervos – CN – coarnele laterale ale măduvei spinării T1–L2

Read More

Efectele stimularii SNV asupra diferitelor organe

Sistemul nervos vegetativ este alcătuit dintr-un un sistem nervos simpatic şi unul parasimpatic. Cele mai multe organe primesc o inervaţie vegetativă dublă şi antagonică, simpatică si parasimpatică. În alte organe, simpaticul şi parasimpaticul exercită efecte de acelaşi tip, dar aceste efecte sunt diferite, cantitativ şi calitativ. Există, de asemenea, organe asupra cărora numai unul dintre sisteme are efect.Majoritatea viscerelor sunt prevăzute cu inervaţie dublă, simpatică şi parasimpatică, situaţie în care cele două sisteme pot acţiona antagonist, exemplu: reglarea diametrului pupilar, complementar, exemplu: reglarea secreţiei salivare sau cooperant, exemplu: la nivelul aparatului reproducător sau în micţiune.

Read More

Emisferele cerebrale

Reprezintă partea cea mai voluminoasă a SNC. Activitatea mai complexă a membrului superior drept, precum și localizarea centrului vorbirii în emisfera stângă determină asimetria de volum, emisfera stângă fiind mai dezvoltată la dreptaci.

Emisferele cerebrale prezintă trei feţe: laterală, medială şi inferioară, bazală.

Faţa laterală prezintă două şanţuri mai adânci: fisura laterală a lui Sylvius şi şanţul central Rolando. Aceste şanţuri delimitează patru lobi: lobul frontal, situat înaintea şanţului central; lobul parietal, deasupra scizurii laterale; lobul temporal, sub fisura laterală; lobul occipital, situat în partea posterioară. Şanţurile mai puţin adânci împart lobii în giri.

Faţa medială prezintă şanţul corpului calos; în partea posterioară se află scizura

Read More

Diencefalul

Diencefalul este situat în prelungirea trunchiului cerebral, sub emisferele cerebrale, conține ventriculul III.

La exterior prezintă doua fețe:

• bazală, spre exterior, conține chiasma optică, tracturile optice și hipofiza;
• posterioară, spre emisfere, conține epifiza și talamusul.

La interior este format din 5 mase de substanță nervoasă:

Talamus

• este stație de releu, de sinapsă, al treilea neuron, pentru toate căile ascendente.

Excepții: olfactivă, vizuală, auditivă.

Read More

Cerebelul

Cerebelul este situat în  fosa posterioară a craniului, fiind separat de emisferele cerebrale prin cortul cerebelului, prelungire a durei mater cerebrale, o membrană conjunctivo-fibroasă. Se găsește înapoia bulbului şi a punţii, cu care delimitează cavitatea ventriculului IV.

Are forma unui fluture, prezentând o porţiune mediană, vermisul, şi două porţiuni laterale, voluminoase, numite emisfere cerebeloase.

Read More

Nervii cranieni

Trunchiul cerebral

Trunchiul cerebral este format din trei etaje:

• bulb rahidian - măduva prelungită
• puntea lui Varolio
• mezencefalul

În trunchiul cerebral îşi au originea zece din cele 12 perechi de nervi cranieni.

Bulbul, puntea şi mezencefalul sunt sediul unor reflexe somatice: de deglutiție, vomă, tuse, strănut, masticator, de clipire, statice și statokinetice şi vegetative: cardioacceleratori, cardioinhibitori, respiratorii, salivator, lacrimal, pupilare de acomodare şi fotomotor.

Nervii cranieni

Fac parte din sistemul nervos periferic şi sunt în număr de 12 perechi.

Se deosebesc de nervii spinali prin aceea că nu au o dispoziţie metamerică şi nu au două rădăcini:

Read More

Nervii spinali

Nervii spinali conectează măduva cu receptorii şi efectorii, somatici şi vegetativi.

Sunt în număr de 31 de perechi:

• 8 nervi cervicali (primul iese între osul occipital şi prima vertebră cervicală)
• 12 nervi toracali
• 5 nervi lombari
• 5 nervi sacrali
• 1 nerv coccigian

Nervii spinali sunt formaţi din:

• Rădăcina posterioară, dorsală, senzitivă prezintă pe traiectul său ganglionul spinal, la nivelul căruia sunt localizaţi atât neuronii somatosenzitivi, cât şi neuronii viscerosenzitivi.

Read More

Funcția de conducere a măduvei spinării

Căi ascendente, senzitive, ale sensibilității

• Conduc informația de la receptori la creier.

I. Căile sensibilităţii exteroceptive

• conduc informațiile de la exteroreceptori = receptori care primesc stimuli din exteriorul organismului.

1. Calea sensibilităţii termice şi dureroase

Receptorii se găsesc în piele. Pentru sensibilitatea dureroasă, ca şi pentru cea termică, receptorii sunt terminaţiile nervoase libere.

Protoneuronul I se află în ganglionul spinal, dendrita lui este lungă şi ajunge la receptori, iar axonul pătrunde în măduvă, în cornul posterior.

Deutoneuronul II se află în neuronii senzitivi din cornul posterior al măduvei, axonul lui trece în cordonul lateral opus și formează fasciculul spinotalamic lateral, care, în traiectul său ascendent, străbate măduva şi trunchiul cerebral și ajunge la talamus.

Read More

Funcția reflexă a maduvei spinarii

Funcţia reflexă a măduvei spinării este îndeplinită de către neuronii somatici şi vegetativi.

I. Reflexe somatice

Principalele reflexe spinale somatice sunt reflexele miotatice şi nociceptive, dar şi reflexul de mersa

1.Reflexele miotatice, osteotendinoase, monosinaptice, de extensie constau în contracţia bruscă a unui muşchi, ca răspuns Ia întinderea tendonului său. Reflexul se pune în evidenţă lovind cu un ciocan de cauciuc tendonul muşchiului.

Exemple:

• reflexul rotulian = patelar, stimulul este produs prin lovirea cu un ciocan de cauciuc a tendonului mușchiului cvadriceps femural, determinând extensia gambei pe coapsă;
  

Read More

Măduva spinării

Se găsește în canalul vertebral format din suprapunerea orificiilor vertebrale, pe care însă nu îl ocupă în întregime. Limita superioară corespunde găurii occipitale sau vertebrei C1, limita inferioară se află în dreptul vertebrei L2.

Sub vertebra L2, măduva se prelungeşte cu conul medular, iar acesta cu filum terminale. De o parte şi de alta a conului medular şi a filumului terminal, nervii lombari şi sacrali, cu direcţie aproape verticală, formează „coada de cal“.

În dreptul regiunilor cervicală şi lombară, măduva prezintă două porţiuni mai voluminoase, intumescen- ţele = dilatările cervicală şi lombară, care corespund membrelor.

Meningele spinale

Între peretele osos al vertebrelor şi măduvă se află cele trei membrane ale meningelor vertebrale care asigură protecţia şi nutriţia măduvei.

Read More

Clasificarea Sistemului Nervos

Din punct de vedere topografic:

• SNC: encefal și măduva spinării = nevrax = ax cerebro-spinal
• encefalul este alcătuit din:
• trunchi cerebral:
• bulb rahidian
• puntea lui Varolio
• mezencefal
• diencefal:
• talamus
• metatalamus
• epitalamus
• hipotalamus
  

Read More

Sinapsa

Sinapsa este conexiunea funcțională între un neuron și un alt neuron sau o celulă efectoare musculară sau secretorie.

Clasificare:

Sinapse electrice

Sunt alcătuite din două celule de aceleași dimensiuni care sunt alipite în zonele lor de rezistență electrică minimă. Ionii și moleculele trec prin aceste locuri de joncțiune bidirecționale.

Read More

Nevroglii - Celule gliale

Numărul lor depășește de 10 ori numărul neuronilor, forma și dimensiunile corpului celular sunt diferite și prelungirile sunt variabile ca număr. Sunt celule care se divid intens, ele pot da naștere tumorilor din SNC. Nu conțin neurofibrile și nici corpi Nissl.

Au mai multe funcții: de suport pentru neuroni, de protecție, trofic, fagocitar, de sinteza tecii de mielină, de sinteza ARN-ului și a altor substanțe pe care le cedează neuronului.

Sunt mai multe tipuri:

• astrocite - au formă de stea, hrănesc și susțin neuronii, au rol trofic; intervin în facilitarea schimburilor dintre capilare și neuroni;
  

Read More

Neuronul

Neuronul reprezintă unitatea morfologică şi funcţională a sistemului nervos.

Clasificare

După formă:

-        stelată – în coarnele anterioare ale măduvei spinării

-        sferică sau ovalară – în ganglionii spinali

-        piramidală – în zonele motorii ale scoarței cerebrale

-        fusiformă – în stratul profund al scoarței cerebrale

            În funcţie de numărul prelungirilor, neuronii pot fi:

a)      multipolari:

-        prezintă mai multe dendrite;

-        prezintă un axon;

-        au formă stelată, piramidală sau piriformă;

-        se găsesc în scoarța cerebrală, scoarța cerebeloasă, coarnele anterioare ale măduvei spinării.

b)      unipolari:

Read More