Neuronul

Neuronul reprezintă unitatea morfologică şi funcţională a sistemului nervos.

Clasificare

După formă:

-        stelată – în coarnele anterioare ale măduvei spinării

-        sferică sau ovalară – în ganglionii spinali

-        piramidală – în zonele motorii ale scoarței cerebrale

-        fusiformă – în stratul profund al scoarței cerebrale

            În funcţie de numărul prelungirilor, neuronii pot fi:

a)      multipolari:

-        prezintă mai multe dendrite;

-        prezintă un axon;

-        au formă stelată, piramidală sau piriformă;

-        se găsesc în scoarța cerebrală, scoarța cerebeloasă, coarnele anterioare ale măduvei spinării.

b)      unipolari:

-        au o prelungire

-        formă globuloasă

-        exemplu: celulele cu conuri şi cu bastonaşe din retină.

c)      pseudounipolari (pseudo = fals):

-        au o prelungire în formă de T care se divide într-o dendrita care se distribuie la periferie și un axon care pătrunde în sistemul nervos central;

-        se găsesc în ganglionul spinal

d)      bipolari:

-        au doi poli, o dendrită și un axon

-        au formă rotundă ovalară sau fusiformă

-        se găsesc în mucoasa olfactivă, retină, ganglionul spiral Corti și ganglionul vestibular Scarpa.

După funcţie, neuronii pot fi:

-        senzitivi = receptori – recepţionează stimulii din mediul extern şi intern;

Pot fi:

o   somato-senzitivi:

o   viscero-senzitivi.

-        motori = efectori, axonii lor sunt în legătură cu organele efectoare.

Pot fi:

o   somato-motori;

o   viscero motori;

-        de asociţie = intercalari – fac legătura între neuronii senzitivi şi cei motori.

Neuronul este alcătuit din:

-        corp celular = pericarion, alcătuit din:

o   neurilemă = membrane subțire lipoproteică

o   neuroplasmă = citoplasmă, conține organite celulare și incluziuni pigmentare. Organitele celulare sunt:

• comune: mitocondrii, ribozomi, RE, cu excepția centrozomului deoarece neuronul nu se divide
•  specifice: corpi tigroizi, Nissl, se găsesc în corpul celular și la baza dendritelor, au rol în metabolismul neuronului; neurofibrile se găsesc în neuroplasmă și prelungiri, au rol mechanic, de sustinere și conducerea impulsului nervos

o   nucleu, unic cu 1 – 2 nucleoli. Celulele vegetative centrale sau periferice prezintă deseori un nucleu excentric sau nuclei dublii sau multiplii

-        prelungiri:

o   dendrite – sunt groase inițial, apoi se subțiază. Conțin neurofibrile, recepționează impulsul nervos și îl conduc celulipet spre corpul neuronului.

o   axon – prelungire unică, groasă, lungă până la un metru. Conduce

impulsul nervos celulifug. Emite colaterale perpendiculare pe direcția sa. Se ramifică terminal, prezentând butoni cu vezicule pline, cu mediatori chimici. Butonii mai conțin neurofibirile și mitocondrii. Este alcătuit din:   

• citoplasmă = axoplasmă în care se găsesc mitocondrii, neurofibrile, vezicule ale RE;
• membrană = axolemă, cu rol în propagarea impulsului nervos.

                         Axonul prezintă trei teci:

• de mielină cu rol de izolator electric și accelerarea conducerii impulsului nervos; prezintă discontinuități numite noduri Ranvier; este produsă de celulele Schwann în SNP, o celulă produce pentru un axon și de oligodendrocite în SNC, o celulă produce pentru mai mulți axoni; axonii cu diametru mai mic de doi microni și fibrele postganglionare nu au teacă de mielină;
• Schwann alcătuită din celule Schwann, se dispune în jurul celei de mielină, prezintă strangulații Ranvier. Există în SNP, nu există în SNC;
• Henle are rol în permeabilitate și rezistență, separă membrana plasmatică a celulei Schwann de țesutul conjunctiv din jur. Există în SNP, nu există în SNC.

Neuronul prezintă proprietățile de excitabilitate și conductibilitate. Conducerea impulsului nervos la nivelul axonilor mielinici se face saltatoriu dintr-un nod Ranvier în celălalt; are viteză mare (100 m/s). Conducerea la nivelul axonilor amielinici se face prin depolarizarea regiunilor adiacente, viteza fiind de 10 m/s. Apariția unui potențial de acțiune într-o zonă a membranei determină apariția unui nou potențial în zona vecină.