miercuri, 21 iunie 2017

Termodinamica - notiuni introductive

Difuzia - se numește difuzie fenomenul de pătrundere a moleculelor unei substanțe printre moleculele altei substanțe indiferent de starea de agregare a acesteia.
Agitația termică - moleculele oricărei substanțe indiferent de starea de agregare a acesteia se află într-o mișcare dezordonată și continua a cărei intensitate crește odată cu creșterea temperaturii.

Molecula
Reprezintă cea mai mică paticulă dintr-o substanță cu structură chimică biatomică ce mai
păstrează proprietățile chimice ale substanței respective.
Masele atomilor și moleculelor sunt foarte mici și se exprimă în unități atomice de masă (u).
Unitatea atomică de masă reprezintă a 12-a partea din masa izotopului de carbon C1412.
1 u = 1,66 ⋅ 10-27 Κg = 1 Dalton
m0 = u ⋅ mr , masa unei molecule.
Se numește masă atomică relativă numărul care arată de câte ori masa unui atom este mai mare decât unitatea atomică de masă. Este o mărime adimensională.
Se numește masă moleculară relativă numărul care arată de câte ori masa unei molecule este mai mare decât unitatea atomică de masă. Este o mărime adimensională.
Se numește mol cantitatea de substanță a cărei masă exprimată în grame este egală cu masa moleculară relativă a substanței respective.
Caracteristicile molului:
  1. Masa molară - reprezintă masa unui mol și se notează cu μ (miu)
[μ]SI =1 Kg/mol
μ = mr ⋅ g/mol sau μ = mr ⋅ Kg/mol
  1. Numărul de molecule dintr-un mol de substanță este același indiferent de natura substanței și se numește numărul lui AVOGADRO (Na)
Na = 6,023 ⋅ 1023 molecule / mol
Numărul lui avogadro este egal cu inversul unității tomice de masă:
  1. Volumul molar - reprezintă volumul unui mol de substanță.
[Vμ]SI =1 m3/mol
Observație!
În condiții normale de presiune și temperatură:
t = 0 oC
p = 1 atm = 105 Pa,
volumul unui mol de gaz este 22,4 l/mol indiferent de natura gazului.
În aceleași condiții de presiune și temperatură un mol dintr-un gaz oarecare ocupă același volum.

Cantitatea de substanță - ν (niu)
Este o mărime fizică fundamentală si se poate exprima astfel:
m = masa de substanță
  μ = masa molară a substanței
N = numărul de particule (atomi sau moli)
Na = numărului lui Avogadro
V = volumul de substanță
Vμ = volumul molar

Concentrația unei substanțe - n
Reprezintă numărul de molecule din unitatea de volum.
Densitatea pentru solide se determina frecvent la 20 oC, iar pentru lichide și gaze la 0 oC.
Raportul dintre masa unui corp și masa unui volum egal dintr-un alt corp (de obicei apă distilată la 20 oC) se numește densitate relativă.

Presiunea - p
Se definește prin raportul dintre forță și unitatea de suprafață.
F = forța,
S = suprafața.

Presiunea hidrostatică - este presiunea exercitată de o coloană de lichid.
p = ρ ⋅ g ⋅ h
ρ = densitatea
g = accelerația gravitațională
h = înălțimea coloanei de lichid.


vineri, 28 aprilie 2017

Analizatorul vizual


Vederea furnizează peste 90% din informaţiile asupra mediului înconjurător, de aceea are o importanţă fiziologică considerabilă, nu numai în diferenţierea luminozităţii, formei şi culorii obiectelor, dar şi în orientarea în spaţiu, menţinerea echilibrului şi a tonusului cortical
Globul ocular
Are formă aproximativ sferică, este situat în orbită. Peretele globului ocular este format din trei tunici concentrice — externă, medie şi internă — şi din medii refringente.
Tunica externă este fibroasă şi formată din două porţiuni inegale: posterior se află sclerotica, iar anterior, corneea. Corneea este transparentă, neavând vase de sânge, dar are în structura sa numeroase fibre nervoase. Sclerotica, tunică opacă, reprezintă 5/6 din tunica fibroasă. Pe sclerotică se inseră muşchii extrinseci ai globului ocular; posterior este perforată atât de fibrele nervului optic, care părăseşte globul ocular, cât şi de artera care intră în globul ocular.
Tunica medie, vasculară, prezintă trei segmente care, dinspre posterior spre anterior, sunt: coroida, corpul ciliar şi irisul.

miercuri, 12 aprilie 2017

Analizatorul acustico-vestibular

Analizatorul acustic şi analizatorul vestibular sunt situaţi în urechea internă. Fiecare are câte un nerv care conduce impulsul: nervul acustic (cohlear), respectiv, nervul vestibular. Pe traiectul nervului cohlear se află ganglionul spiral Corti, iar pe traiectul nervului vestibular se află ganglionul vestibular Scarpa. Cei doi nervi se unesc şi formează perechea VIII de nervi cranieni. Urechea umană poate percepe undele sonore, repetate într-o anumită ordine - sunete sau succedându-se neregulat - zgomote.
În ceea ce priveşte analizatorul vestibular, el are funcţia de a furniza informaţii asupra poziţiei şi mişcărilor corpului în spaţiu, pe baza cărora declanşează reflexele posturale şi gestuale. La această funcţie mai participă şi informaţiile culese de la receptorii musculari kinestezici, cutanaţi (tact, presiune) şi optici.
Perfecţionarea aparatului acustic a determinat dezvoltarea unor anexe importante: urechea externă şi cea medie, care nu au nici o relaţie cu aparatul vestibular.

Analizatorul auditiv

Urechea externă cuprinde: pavilionul şi conductul auditiv extern.
Urechea medie este o cavitate pneumatică săpată în stânca temporalului. Peretele lateral al urechii medii este reprezentat de timpan. Peretele medial prezintă fereastra ovală şi fereastra rotundă. La nivelul peretelui anterior se deschide trompa lui Eustachio, prin care

miercuri, 5 aprilie 2017

Fizca-Grila 98 - Puterea electrică - fire conductoare

Grila 98
Un rezistor având rezistența electrică de R = 3Ω este conectat cu ajutorul a două fire conductoare la o sursă cu t.e.m. de 12V și rezitența internă 1Ω. Puterea dezvolatată în rezitorul R este de 12W. Dublând lungimea firelor conductoare de conexiune sursă-rezistor, puterea dezvoltată în rezistorul R este:
Datele problemei:
E = 12 V, r = 1Ω  
R = 3 Ω, are aceeași valoare și înainte și după dublarea firelor de conexiune.
P = 12W, puterea dezvolatată în rezitorul R înainte de dublarea firelor de conexiune.

marți, 14 martie 2017

joi, 2 martie 2017

Analizatorii

Analizatorii sunt sisteme complexe, morfologice și funcţionale, care au rolul de a recepţiona stimuli specifici, de a genera şi conduce influxuri nervoase şi de a forma, pe baza analizei influxurilor nervoase, senzaţii specifice.
Prin intermediul lor, la nivel cortical, se realizează analiza cantitativă și calitativă a stimulilor din mediul extern și intern asupra receptorilor.
Pe baza informaţiilor furnizate de analizatori, organismul se integrează în mediu, adoptând comportamentul adecvat schimbărilor permanente din jurul său.
Fiecare analizator este alcătuit din trei segmente: periferic, de conducere şi central.
Segmentul periferic, receptorul - R este o structură specializată pentru recepţionarea anumitor stimuli care sunt variaţii ale diverselor forme de energie electromagnetică, mecanică, termică, chimic. Receptorii convertesc energia stimulilor specifici în potenţiale de acţiune care vor fi preluate şi transmise de segmentul de conducere.

sâmbătă, 18 februarie 2017

Noţiuni de igienă și patologie ale sistemului nervos

Meningită inflamaţia meningelor de la nivel spinal sau cerebral.
Cauze: poate avea multiple etiologii, bacteriene (meningita cerebrospinală produsă de meningococ, meningita pneumococică produsă de pneumococ) sau virale.
Simptome: dureri de cap, febră, fotofobie, vărsături, modificari în lichidul cefalorahidian.


Encefalita inflamația acută a creierului.
Cauze: prezenţa unor virusuri la nivelul sistemului nervos central sau o reacţie de hipersensibilitate iniţiată de un virus sau de o proteină străină organismului.
Simptome: cefalee, amețeli, convulsii, disfuncţii cerebrale extinse şi grave.


Hemoragiile cerebre sângerarea la nivelul ţesutului cerebral, în spaţiile epidural, subdural sau subarahnoidian.